luni, 25 februarie 2008

Porunca iubirii aproapelui

Oamenii au primit porunca iubirii aproapelui atat in Vechiul Testament,cat mai ales in Noul Testament,cand Domnul Iisus Hristos a extins aceasta porunca si la iubirea vrajmasilor.
Necesitatea iubirii aproapelui deriva din faptul ca fiecare om este chip al lui Dumnezeu.Aceasta porunca presupune respectarea celuilalt si indeplinirea datoriilor crestine fata de el,pentru ca "mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are,ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai(Ioan15,13".La Judecata de Apoi, faptele milei sufletesti vor fi considerate expresie a iubirii lui Dumnezeu.
Iubirea aproapelui este conditie a iubirii lui Dumnezeu si,in acelasi timp, consecinta a acesteia.
Modelul iubirii aproapelui este Mantuitorul Hristos.Prin spalarea picioarelor Apostolilor Sai inainte de jertfa de pe cruce,El a dat exemplu de smerenie si de slujire a aproapelui si i-a indemnat pe acestia sa Ii urmeze pilda:"Precum v-am facut Eu voua,sa faceti si voi.Cand stiti acestea,fericiti sunteti daca le veti face."(In.13,15,17)

Pilda samarineanului milostiv

"Iar Iisus,raspunzand a zis:Un om cobora de la Ierusalim,la Ierihon si a cazut intre talhari,care,dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit,s-au dus lasandu-l aproape mort.Din intamplare,un preot cobora pe valea aceea si,vazandu-l,a trecut pe alaturi.
De asemenea si un levit,ajungand in acel loc si vazandu-l a trecut pe alaturi.
Iar un samarinean,mergand pe cale,a venit la el si vazandu-l i s-a facut mila,si apropiindu-se,i-a legat ranile,turnand pe ele untdelemn si vin,si punandu-l pe animalul sau,l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat de grija de el.Iar a doua zi, scotand doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis:Ai grija de el si ce vei mai cheltui,eu
cand ma voi intoarce,iti voi da."(Lc.10,30-35)

vineri, 15 februarie 2008

Despre post si rugaciune

Fara post si rugaciune nu ne putem mantui.Postul si rugaciunea sunt aripile sufletului prin care crestinul se inalta la Dumnezeu.Rugaciunea aprinde dragostea de Dumnezeu si de aproapele, iar postul linisteste firea si lumineaza mintea.
Prin post si rugaciune,patimile slabesc,sufletul se inaripeaza,iar trupul,smerindu-se,se supune cu usurinta sufletului induhovnicit.
prin post si rugaciune,crestinul primeste harul si ocrotirea lui Dumnezeu asupra sa,asupra familiei sale si asupra semenilor sai pentr care el se roaga.

Preotii

Intr-o lucrare asa de sfanta,cum este aceea a Sfintei Jertfe,trei lucruri trebuie sa fie privite in chip deosebit:
-Preotul care ofera;
-Jertfa care este oferita;
-Maretia Aceluia Care Se ofera.
In aceasta intreita imbinare gasim:
-pe Omul-Dumnezeu(Domnul Iisus Hristos)preot;
-viata lui Dumnezeu,drept jertfa;
-pe Dumnezeu Insusi,drept nazuinta suprema.
Aprinde-ti credinta si recunoaste in preot pe slujitorul salvitei persoane a Mantuitorului,nu numai pentru ca El a instituit aceasta imparateasca Jertfa si i-a dat,prin jertfa Sa,totala putere; ci pentru ca la fiecare Sfanta Liturghie binevoieste sa prefaca,pentru noi,painea si vinul in Preacurat Trupul si preascump Sangele Sau.
Atunci cand il vezi pe preot la altar,gandeste-te ca primul lui dar este de a fi slujitorul Mantuitorului Hristos!
Iata pentru ce Sfanta Jertfa a dumnezeiestii Liturghii nu inceteaza de a fi placuta lui Dumnezeu chiar atunci cand preotul care slujeste este nedemn,pentru ca preotul principal este Mantuitorul nostru Iisus Hristos,si cel pe care tu il vezi nu este decat slujitorul Lui.

vineri, 8 februarie 2008

Toate trebuie facute cu masura

După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot si l-a întrebat:- Părinte, îmi dati binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea si vreau să mă relaxez putin.- La ce film vreti să mergeti?- La o comedie.- Dacă tii mult să mergi, du-te.Tânărul s-a îndepărtat. Paracliserul, care în tineretea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:- Vai, părinte, cum îl lăsati să îsi piardă timpul?- Nu e treaba ta.- Totusi, nu vă e frică de Dumnezeu?- Nu esti tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică si e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credinta ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câtiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunta de bună-voie să meargă la comedii. Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare la momentul potrivit, nu când îi impun eu.- Nu vă înteleg.- Uite, îti dau un exemplu. Tu asculti la tine acasă muzică religioasă?- Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.- Aici vroiam să ajung. Si atunci, îti mai pui muzică?- Nu, să nu-l stric.- Asa e si cu sufletul. Cum să-ti explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie. Toate trebuie făcute cu măsură.

sâmbătă, 2 februarie 2008

Despre dragostea crestina

Pentru dobandirea mantuirii si fericirii vesnice,credinciosul,pe langa credinta si nadejde,are neaparata trebuinta si de dragoste,care este a treia si cea mai mare virtute teologica.
Prin credinta,credinciosul primeste si-si insuseste adevarurile mantuitoare descoperite de Dumnezeu si prpovaduite de sfanta noastra Biserica Ortodoxa;prin nadejde asteapta cu deplina incredere ca Dumnezeu sa aduca la indeplinire tot ce i-a fagaduit pentru mantuirea sa;prin dragoste insa el intra in cea mai stransa comuniune de viata cu Dumnezeu.Il imbratiseaza cu toate puterile sufletului sau sa-I implineste voia Sa cea atotsfanta,precum citim in Sfanta Scriptura:"Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el".
In inteles larg,dragostea este nazuinta omului spre tot ce este bun si frumos sau vrednic de dorit.In temeiul acestei nazuinte,omul tinde din fire spre Dumnezeu Creatorul si Sustinatorul sau,socotindu-L bunul sau cel mai mare.Dar cum,prin pacatul stramosesc,firea omului a fost slabita in puterile ei,numai cu dragostea fireasca omul nu poate lucra nimic pentru mantuirea sa,caci spune Mantuitorul:"fara Mine nu puteti face nimic".
Dragostea crestina este puterea dumnezeiasca revarsata prin Sfanta Taina a Botezului in sufletul crestinului,prin care acesta are nazuinta adanca si curata care Dumnezeu,bunul sau cel mai inalt,doreste din toate puterile sufletului unirea cu El si are vointa hotarata de a implini voia lui atotsfanta,jerfind in caz de nevoi,orice bun pamantesc.
Dragostea este cea mai mare virtute,am putea spune chiar:"izvorul si sufletul tuturor virtutilor crestine,fiindca toate celelalte virtuti traiesc cu adevarat si rodesc binefacator in viata crestinului numai cand sunt luminate si incalzite de dogoarea arzatoare a dragostei".
Adevarul acesta il arata atat de minunat Sf.Ap.Pavel in acel pe drept numit "imn al dragostei crestine",pe care-l gasim in capitolul al 13-lea din Epistola I-a catre Corinteni:
"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.Si de as avea darul proorociei si toate tainele le-as cunoaste,si orice stiinta si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars,iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste..."

vineri, 1 februarie 2008

"Judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila.Si mila biruieste in fata judecatii..."

Unei văduve i-a luat foc casa în care locuia. A reusit să îsi scoată copiii la timp, dar nu a apucat să îsi scoată si lucrurile. Totul a fost înghitit de foc. Femeia a petrecut noaptea în rugăciune, cerându-I Domnului să o ajute să facă rost de o altă casă. Noaptea, în vis, a auzit o voce care i-a spus:
- Dimineată să mergi la biserică si să îi spui părintelui ce ti s-a întâmplat. Să ceri ajutor pentru casă.Când s-a trezit din somn, femeia s-a dus să vorbească cu preotul. Acesta i-a spus:
- Azi o să vină la mine un om bogat. A avut mai de mult niste ispite, dar cu rugăciune a trecut cu bine prin ele. De atunci e foarte săritor. Când îi spun să ajute pe cineva, o face imediat. Să vedem dacă te poate ajuta cu ceva.
Bogatul a venit si, auzind de necazul femeii, s-a hotărât să o ajute:
- Mama mea a murit acum o lună. A rămas un apartament gol, în care nu stă nimeni. O să puteti sta acolo. Facem actele cât de curând. Să fie pomană.Când i-a spus sotiei sale că i-a dat apartamentul femeii văduve, ea s-a supărat.
- Nu, nu o să îi dai nimic. O să stea acolo cât vrea, nu îi luăm chirie, dar nu vreau să faci pomană un apartament. Cine stie când o să avem nevoie de el.Dar bărbatul era hotărât:
- Nu, i-am spus că îl dau, pomana e făcută. Nu pot să o iau înapoi.
Noaptea, femeia sa L-a visat pe Hristos care i-a spus:
- Lasă-l pe bărbatul tău să dea văduvei casa. La cât e de necăjită, ajutorul vostru ar însemna foarte mult pentru ea.Când s-a sculat, femeia i-a spus sotului ei:
- Nu mă supăram dacă, înainte de a-i da casa femeii, îmi cereai si mie părerea. M-a supărat faptul că nu mi-ai spus mai înainte. Acum, ce să zic, după visul pe care l-am avut aseară, sunt convinsă că e bine să îi faci actele femeii. Si i-a povestit bărbatului ce visase.
- Mai mult, de acum o să îi dăm femeii niste bani în fiecare lună, ca să îi fie mai usor să îsi crească copiii.S-au dus amândoi să vorbească cu văduva. Aceasta le-a multumit pentru casă, dar bani nu a vrut să primească:
- Mie Hristos mi-a spus să cer ajutor pentru casă, nu pentru altceva. Mi-ati făcut o mare bucurie cu casa. Dar bani nu îmi trebuie. Cât sunt în putere, dacă muncesc tot timpul, am destul ca să îmi cresc copiii. Ajutati-i pe altii dacă vreti, sunt destui oameni si mai săraci decât noi, spuse femeia.
Sotia bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Si-a dat seama că, pe cât erau de mari greutătile prin care trecea văduva, pe atât de mare era si credinta ei. Si luând aminte la întelepciunea văduvei, sotia bogatului si-a vândut toate bijuteriile si i-a dat preotului banii ca să îi împartă la săraci. Si-a dat seama că mai multă nevoie are un sărac de o bucată de pâine decât ea de o bijuterie.…