Oamenii au primit porunca iubirii aproapelui atat in Vechiul Testament,cat mai ales in Noul Testament,cand Domnul Iisus Hristos a extins aceasta porunca si la iubirea vrajmasilor.
Necesitatea iubirii aproapelui deriva din faptul ca fiecare om este chip al lui Dumnezeu.Aceasta porunca presupune respectarea celuilalt si indeplinirea datoriilor crestine fata de el,pentru ca "mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are,ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai(Ioan15,13".La Judecata de Apoi, faptele milei sufletesti vor fi considerate expresie a iubirii lui Dumnezeu.
Iubirea aproapelui este conditie a iubirii lui Dumnezeu si,in acelasi timp, consecinta a acesteia.
Modelul iubirii aproapelui este Mantuitorul Hristos.Prin spalarea picioarelor Apostolilor Sai inainte de jertfa de pe cruce,El a dat exemplu de smerenie si de slujire a aproapelui si i-a indemnat pe acestia sa Ii urmeze pilda:"Precum v-am facut Eu voua,sa faceti si voi.Cand stiti acestea,fericiti sunteti daca le veti face."(In.13,15,17)
