Despre dragostea crestina

Pentru dobandirea mantuirii si fericirii vesnice,credinciosul,pe langa credinta si nadejde,are neaparata trebuinta si de dragoste,care este a treia si cea mai mare virtute teologica.
Prin credinta,credinciosul primeste si-si insuseste adevarurile mantuitoare descoperite de Dumnezeu si prpovaduite de sfanta noastra Biserica Ortodoxa;prin nadejde asteapta cu deplina incredere ca Dumnezeu sa aduca la indeplinire tot ce i-a fagaduit pentru mantuirea sa;prin dragoste insa el intra in cea mai stransa comuniune de viata cu Dumnezeu.Il imbratiseaza cu toate puterile sufletului sau sa-I implineste voia Sa cea atotsfanta,precum citim in Sfanta Scriptura:"Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el".
In inteles larg,dragostea este nazuinta omului spre tot ce este bun si frumos sau vrednic de dorit.In temeiul acestei nazuinte,omul tinde din fire spre Dumnezeu Creatorul si Sustinatorul sau,socotindu-L bunul sau cel mai mare.Dar cum,prin pacatul stramosesc,firea omului a fost slabita in puterile ei,numai cu dragostea fireasca omul nu poate lucra nimic pentru mantuirea sa,caci spune Mantuitorul:"fara Mine nu puteti face nimic".
Dragostea crestina este puterea dumnezeiasca revarsata prin Sfanta Taina a Botezului in sufletul crestinului,prin care acesta are nazuinta adanca si curata care Dumnezeu,bunul sau cel mai inalt,doreste din toate puterile sufletului unirea cu El si are vointa hotarata de a implini voia lui atotsfanta,jerfind in caz de nevoi,orice bun pamantesc.
Dragostea este cea mai mare virtute,am putea spune chiar:"izvorul si sufletul tuturor virtutilor crestine,fiindca toate celelalte virtuti traiesc cu adevarat si rodesc binefacator in viata crestinului numai cand sunt luminate si incalzite de dogoarea arzatoare a dragostei".
Adevarul acesta il arata atat de minunat Sf.Ap.Pavel in acel pe drept numit "imn al dragostei crestine",pe care-l gasim in capitolul al 13-lea din Epistola I-a catre Corinteni:

"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.Si de as avea darul proorociei si toate tainele le-as cunoaste,si orice stiinta si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars,iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste..."